Mi-e frică în continuare! Am divorţat de un an şi jumătate de soţul meu cu care am trăit 8 ani de chinuri, am fost bătută, umilită, batjocorită, aruncată afară din casă în pijamale şi picioarele goale în toiul nopţii, am fost sechestrată, închisă în casă cu copilul de doar 4,5 ani, fără telefon şi fără vreun mijloc de comunicare...pot să spun că le-am trăit pe toate...mi-am adunat forţa şi curajul şi am plecat, am înaintat actele de divorţ. În tot acest timp el pot să spun că s-a comportat "exemplar" desigur cu speranţa că mă voi întoarce, a fost de acord cu divorţul, nu a avut pretenţii legate de copil sau de program de vizită, pot să spun că totul s-a derulat în linişte, totul a fost aşa cum am vrut eu. Între timp m-am mutat cu copilul în chirie şi îmi vedeam de viaţă, se mai întâlnea cu copilul în weekenduri, nu am interzis acest lucru, spunând că pentru el este totuşi tată şi nu vroiam să se înstrăineze de el. El în tot acest timp mă suna şi se ruga de mine să mă întorc, îmi spunea că mă iubeşte, că sunt viaţa lui, că fără mine nu poate trăi etc.
În schimb când vedea că eu sunt fermă şi hotărâtă şi mă menţin în decizia mea, mă ia cu ameninţări, că mă distruge, mă omoară, mă incendiază. Mă urmărea la locul de muncă, făcea ture cu maşina în faţa blocului unde locuim, îmi face viaţa un calvar în continuare. Partea mai tristă este că de câteva luni nici copilul nu mai vrea să se întâlneasca cu el, inventează tot felul de motive şi scuze, îşi face programul de weekend în aşa fel încât să nu meargă cu el, simulează că e bolnav, orice numai să nu se întâlnească cu el...şi cu asta calvarul meu continuă...mă acuză pe mine că îl întorc pe copil împotriva lui, că aşa îl educ încât să-l urască, mă acuză de toate, nu mai am linişte, nu mai pot să dorm, ultima dată m-a ameninţat cu moartea, mi-a spus că mă distruge, mă nenoroceşte pe mine şi toată familia mea, copilul trece printr-o traumă cumplită, are aproape 7 anişori şi s-a liniştit cum am divorţat şi am plecat din acel mediu. Are un program bine stabilit, este încă la grădiniţă, merge la antrenamente, se dezvoltă bine psihic şi fizic, am fost cu el la psihoterapie pentru a-i fi mai uşor să înţeleagă şi să trecem cu bine peste aceste lucruri. Acum în schimb iarăşi este dat peste cap total, merge cu taică-su doar de frică, să nu mă certe pe mine din nou şi îi este teamă că păţesc eu ceva. Merge cu el plângând şi imi spune că merge doar ca să mă apere pe mine de el, este traumatizat psihic. El în schimb în faţa copilului se comportă exemplar, vorbeşte frumos cu el, îi cumpără jucării, etc...Şi, pe de altă parte, pe mine mă ameninţă cu moartea dacă nu va fi cum vrea el...La divorţ nu i s-a stabilit program de vizitare şi el ar vrea ca fiecare weekend să-şi petreacă cu copilul. Copilul nu vrea, când merge, merge obligat şi forţat, rămâne acolo doar ca să nu fie certuri...nu mai ştiu ce să fac...mi-e milă de copil, mi se rupe sufletul când îl văd cum se duce cu el, cu inima strânsă şi cu frica în el, când este cu mine este total relaxat, se simte bine, în largul lui, este copilul meu...spuneţi-mi ce să fac? Să nu mai fie el traumatizat? Cine mă poate ajuta? Se poate cere ordin de restricţie? Ce este de făcut în cazul meu? Nu mai vreau să-mi văd copilul suferind. Ajutaţi-mă, vă rog din tot sufletul meu, că nu mai rezist aşa. Am uitat să precizez că pensia alimentară, ce a fost stabilită de judecătorie o plăteşte doar când are el chef...de 3 luni  nu mi-a mai plătit nimic...pretenţii are până la cer şi înapoi...obligaţii zero...ca şi până acum.